|
CADRUL JURIDIC, METODOLOGIC SI PROCEDURAL PENTRU ELIBERAREA CERTIFICATULUI MEDICAL CONSTATATOR AL DECESULUI
Introducere
In conditiile actuale, responsabilitatea medicului fata de documentele medicale pe care le emite capata noi dimensiuni si valente impuse de alinierea la normele si valorile europene. Am primit din ce in ce mai multe semnale din partea medicilor de familie care doresc o clarificare a competentelor si limitelor in eliberarea certificatului medical constatator al mortii. Acest subiect, desi deosebit de important pentru medicii de familie, care se intalnesc in practica lor cotidiana cu situatia in care li se solicita eliberarea unui certificat medical constatator al mortii, este putin si sporadic abordat de literatura de specialitate.
Tocmai de aceea ne-am propus o prezentare a cadrului juridic si metodologic in vigoare privind eliberarea certificatului medical constatator al decesului
Cadrul juridic actual privind eliberarea certificatului medical constatator al mortii in practica medicului de familie
Normele procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatarilor si a altor lucrari medico-legale aprobate prin Ordinul nr. 1.134/C/25.05.2000 al Ministerului Justitiei si nr. 255/04.04.2000 al Ministerului Sanatatii si Familiei, publicat in Monitorul Oficial partea I nr. 459/19.09.2000 prevad urmatoarele:
- indiferent de cauza mortii, decesul unei persoane sau al unui nou-nascut nu poate fi constatat decat de un medic cu drept de libera practica (art. 45 alin. 1); - certificatul de deces se elibereaza numai dupa aparitia semnelor de moarte reala si numai dupa trecerea a 24 de ore de la deces (art. 45 alin. 2); - eliberarea certificatului de deces nu se poate face fara examinarea externa a cadavrului de medic (art. 45 alin. 3).
Circumstantele in care autopsia medico- legala este obligatorie (conform art. 34 alin. 2 din acelasi act normativ amintit mai sus, coroborat cu art. 112 si 114 din Codul de Procedura Penala) sunt urmatoarele:
1. Moarte violenta, ca modalitati de producere putand fi accidente (rutiere, de munca, de tren, casnice etc.), sinucideri sau omucideri, chiar si atunci cand exista un interval liber intre evenimentele cauzale si deces.
Prin moarte violenta se intelege un deces din cauze traumatice-mecanice (agresiuni, omucideri, cadere, accidente de trafic, arme de foc, stari hipoanoxice), fizice (hipertermia/hipotermia, curent electric, variatii ale presiunii atmosferice/ hidrostatice, radiatii), chimice (substante toxice), biologice (animale, reptile, artropode, bacterii, sange heterolog, alergeni, intoxicatii cu plante, bace si fructe), psihice (psihotraume care pot fi la originea lantului cauzal al mortii).
Sintagma “Chiar si atunci cand exista un interval liber intre evenimentele cauzale si deces” se refera, de exemplu, la situatia in care o persoana care este victima unui accident rutier are multiple fracturi de membre, nu moare imediat dupa accident, ci la un interval de timp (zile, saptamani, luni), printr-o complicatie (ex. bronhopneumonie, embolie grasoasa) aflata in legatura de cauzalitate cu leziunile initiale produse prin accident.
2. Cauza mortii nu este cunoscuta.
3. Cauza mortii este suspecta (ridica suspiciuni judiciare). Un deces este considerat moarte suspecta in urmatoarele situatii.
3.1. Moarte subita (un deces brusc, neasteptat, neexplicat, survenit la un individ in plina stare de sanatate aparenta, cu simptomatologie premonitorie de scurta durata sau absenta (Sudden Unexpected Unexplained Death).
3.2. Decesul unei persoane a carei sanatate, prin natura serviciului, este verificata periodic din punct de vedere medical (ex. sportivi, cadre militare, soferi etc.).
3.3. Deces care survine in timpul unei misiuni de serviciu, in incinta unei intreprinderi sau institutii.
3.4. Deces care survine in custodie, precum moartea persoanelor aflate in detentie sau private de libertate, decesele in spitalele psihiatrice, decesele in spitalele penitenciare, in inchisoare sau in arestul politiei, moartea asociata cu activitati ale politiei sau ale armatei in cazul in care decesul survine in cursul manifestatiilor publice sau orice deces care ridica suspiciunea nerespectarii drepturilor omului, cum este suspiciunea de tortura sau oricare alta forma de tratament violent sau inuman.
3.5. Multiple decese repetate, in serie sau concomitent (ex. doua sau mai multe persoane din aceeasi zona sau avand legaturi intre ele mor una dupa alta la intervale relativ scurte de timp; doua sau mai multe persoane mor concomitent sau sunt gasite decedate impreuna).
3.6. Cadavre neidentificate (nu s-au gasit acte de identitate cu fotografie pe baza carora sa poata fi identificata persoana decedata, nu exista persoane-anturaj, vecini, cunostinte etc., care sa certifice identitatea cadavrului prin vizualizarea directa a acestuia) sau cadavre scheletizate (gasite dupa un interval lung de timp sau distruse de animale).
3.7. Decese survenite in locuri publice (ex. pe strada, in institutii publice, magazine, piete etc.) sau izolate (ex. in padure, pe un camp, in locuri care nu sunt locuite sau tranzitate in mod frecvent de oameni etc.).
3.8. Moartea este pusa in legatura cu o deficienta in acordarea asistentei medicale sau in aplicarea masurilor de profilaxie ori de protectie a muncii.
3.9. Decesul pacientului a survenit in timpul sau la scurt timp dupa o interventie diagnostica sau terapeutica medico-chirurgicala. In toate aceste cazuri, autopsia devine medico-legala, este obligatorie si se efectueaza numai de medicii legisti la solicitarea organismelor judiciare (art. 34 alin. 2).
Atragem atentia asupra importantei deosebite in practica medicala a acestor prevederi legislative si asupra faptului ca in toate cazurile mentionate mai sus medicului de familie (cat si medicului practician de alta specialitate) ii este interzisa eliberarea certificatului medical constatator al decesului. In situatiile enumerate mai sus, medicul de familie are obligatia sa refuze eliberarea certificatului medical constatator al mortii si sa solicite organismelor judiciare o autopsie pentru elucidarea cauzei mortii (art. 45, alin. 3). Pentru aceasta trebuie sa anunte cazul organismelor de urmarire si cercetare penala de pe raza carora isi desfasoara activitatea.
Echipa operativa compusa din medic legist, politist si ofiter criminalist va face o ancheta de cercetare complexa la fata locului (examinarea externa a cadavrului de medicul legist, reverificarea de acesta a actelor medicale ale defunctului, luarea de declaratii de la familie, anturaj, martori, fotografii judiciare, examinari criminalistice etc.). In finalul anchetei se pot contura doua situatii:
A. Confirmarea ca fiind un caz medico-legal.
Se va dispune autopsia medico-legala. Cadavrul este ridicat de Serviciul Judetean Medico-Legal/Institutul Medico-Legal (dupa locul unde s-a produs decesul). Autopsia va fi efectuata de legisti in conditiile prevazute si reglementate de lege dupa trecerea a 24 de ore de la deces. Medicul legist nu poate elibera certificat medical constatator al mortii fara efectuarea autopsiei medico-legale. Exceptie se face numai in mortile violente din catastrofe mari, accidente aviatice sau de cale ferata, cand, daca legea nu se opune, se va face doar identificarea cadavrelor de medicii legisti.
B. Infirmarea ca fiind un caz medico-legal.
Cadavrul nu va fi ridicat de institutia medico-legala si va fi lasat apartinatorilor. Se va intocmi un proces-verbal de constatare la fata locului (document tipizat) care se completeaza de ofiterul de politie si medicul legist. Acesta din urma va parafa si va aplica in original stampila Serviciului Medico- Legal/Institutului Medico-Legal. In acest document se consemneaza:
a) datele de stare civila (identificare) ale decedatului numai pe baza BI/CI/adeverinta provizorie de identitate sau pasaport;
b) varsta;
c) daca s-au constatat sau nu leziuni traumatice;
d) faptul ca nu exista suspiciuni asupra cauzelor mortii;
e) faptul ca certificatul medical constatator al mortii poate fi eliberat de medicul de familie/unitatea sanitara teritoriala/spital/salvare;
f) ca decesul nu constituie caz medico-legal;
g) faptul ca se lasa cadavrul familiei care se obliga sa il inhumeze conform legislatiei.
In acest caz, certificatul medical constatator de deces se elibereaza de medicul de familie care are obligatia sa pastreze la dispensar procesul- verbal de constatare la fata locului pentru a se descarca de responsabilitatea deciziei prin care echipa operativa a declarat cazul ca nefiind medico-legal.
Medicii de salvare au dreptul de a elibera certificatul constatator de deces numai in zilele de week-end in care medicii de familie nu lucreaza.
Aspecte practice in eliberarea certificatului medical constatator al
mortii de medicul de familie
Este de preferat ca medicii de familie sa evite atitudinile temerare in sensul de a avea curajul emiterii unui certificat constatator al mortii in cazul cand nu detin date suficiente care sa explice pe deplin cauza mortii.
Varsta inaintata a unui pacient nu este un criteriu suficient pentru ca medicul de familie sa poata elibera un certificat medical constatator al mortii la fel cum varsta tanara a unui pacient, dar care este cunoscut cu o patologie grava redutabila nu este un argument pentru a nu elibera acest certificat. Ca o concluzie a celor prezentate anterior, medicul de familie nu trebuie sa elibereze certificate constatatoare de deces decat pacientilor inscrisi pe listele lor si numai daca sunt absolut convinsi ca patologia cu care ii au in evidenta si evolutia din ultima perioada pot explica in mod convingator decesul.
Chiar si in cazul in care cunoasteti foarte bine pacientul si acesta are o patologie bine definita care ar putea explica decesul, nu e suficient pentru a emite certificatul constatator al mortii in deplina siguranta in lipsa examinarii cadavrului. Prin urmare, nu faceti greseala de a crede pe cuvant apartinatorii care vin la dumneavoastra la cabinet si va spun ca „bunicul de 80 de ani, care stiti prea bine ca avea cancer, a murit”.
Chiar si la un om in varsta si cu o afectiune patologica letala decesul poate fi produs de o cauza violenta (sinucidere, accident, omucidere).
Care este solutia in aceste cazuri: nu emiteti niciodata certificate constatatoare de moarte doar pe baza afirmatiilor apartinatorilor si doar consultand fisa medicala a pacientului fara a vedea cadavrul.
Cu certitudine nu este cea mai placuta ipostaza aceea de a examina un cadavru, dar aceasta va protejeaza in fata posibilelor erori.
Asadar, mergeti la domiciliul decedatului si in primul rand stabiliti identitatea cadavrului numai pe baza buletinului de identitate, a cartii de identitate, a adeverintei provizorii de identitate sau pasaportului.
Puneti apoi diagnosticul de deces (au fost si cazuri de moarte clinica - deci trebuie analizate atent semnele negative de viata si in special semnele precoce ale mortii reale - racirea cadavrului, deshidratarea cadavrului, lividitatile cadaverice, rigiditatea cadaverica, autoliza). Faceti in final o examinare externa a cadavrului complet dezbracat urmarind eventualele semne de violenta (echimoze, excoriatii, plagi, fracturi etc.).
Daca apar leziuni care va atrag atentia, coroborate cu o eventuala situatie familiala speciala (pe care puteti sa o cunoasteti sau nu), declinati-va competenta si solicitati politia, care va anunta medicina legala.
In nici un caz nu raspundeti la insistentele familiei care va va ruga sa-i emiteti dumneavoastra certificatul constatator al mortii invocand de cele mai multe ori motive pecuniare („daca il duc la autopsie, ne costa transportul si taxele”).
De asemenea, nu cedati nici insistentelor organismelor de politie locale, care si ele pot insista sa le eliberati apartinatorilor, ca medici de familie ai persoanei decedate, certificatul constatator al mortii. Explicatia insistentelor organismelor de politie ar putea fi aceea ca, daca va declinati competenta si cazul devine unul medico-legal, asta inseamna un nou dosar ce implica cercetari, anchete, luare de declaratii, in esenta o munca in plus din partea politistilor .
Prin urmare, daca aveti cea mai mica suspiciune, refuzati sa eliberati certificatul constatator al mortii, deoarece au fost cazuri cand dupa intervale de timp uneori chiar mari s-au facut reclamatii la politie, ajungandu-se chiar la exhumare, iar medicii care au emis certificate au fost anchetati, fiind suspectati ca au incercat sa acopere o moarte
Metodologia intocmirii certificatului constatator al mortii
Trebuie completate urmatoarele rubrici: - Boala sau actiunea morbida care a provocat direct decesul: a. Cauza directa (imediata) - boala sau starea morbida care a provocat direct decesul; b. Cauze antecedente - stari morbide intermediare care au dus la starea inscrisa la pct. a; c-d. Starea morbida initiala - boala sau bolile initiale care au declansat starile inscrise la pct. b. si a. si care constituie cauza sau cauzele determinanta/(e). - Alte stari morbide importante - stari morbide care au contribuit la deces, dar fara legatura cu boala sau starea morbida care l-a provocat.
Punctul I. c. este cel care se codifica de Serviciul de Statistica al Directiei Judetene de Sanatate Publica, fiind apoi raportat la Ministerul Sanatatii si mai departe la OMS. Prin urmare, punctul I. c. trebuie completat obligatoriu, lipsa acestuia facand nul certificatul medical constatator al mortii.
Completarea certificatului medical constatator al mortii se va face numai cu majuscule, orice greseala fiind corectata numai de medicul care a scris initial documentul si cu aceeasi cerneala, iar daca nu poate fi corectat, se va elibera un alt certificat medical constatator al mortii de acelasi medic de familie. Cauzele mortii se vor completa de sus in jos (Ia, b, c-d, II) si se vor verifica de jos in sus (II, I c-d, b, a), astfel incat fiecare cauza sa o determine pe cealalta (de deasupra) intr-o logica tanatogeneratoare cauzala fiziopatologica.
COMP.STATISTICA
DIRECTOR EXECUTIV
DR.BOLDEA VALENTIN REF.RADU GABRIEL |